x Hello!
Log in here to add your story.

Transmiterea știrilor în mod analog, direct și personal / de Rita Loibl

01.01.1970 - 12.31.1980
Original language : German
Read in:

Până prin anii ’70, în satele din Burgenlandul austriac se obișnuia să se aducă știrile comunității direct la ușa locuitorilor.

Era sarcina „toboșarilor satului”, așa cum erau numiți în unele regiuni. Unul dintre ei a fost bunicul meu, Andreas Kaufmann. Îl vedeți în imagine în hainele sale de zi cu zi, purtând tipicul „fürtuch” (Fiata) din Burgenland, un șorț multifuncțional.

A lucrat pentru comunitatea Lockenhaus până s-a pensionat. Una dintre sarcinile sale, în afară de a săpa morminte în cimitir sau de a curăța drumurile din sat, era să fie „toboșarul satului”. Obișnuia să urce pe bicicletă, să meargă în anumite zone din sat și să bată de câteva ori în tobă, chemându-i pe oameni să iasă din casă. Apoi le spunea veștile importante pentru comunitate, începând cu cuvintele „Se anunță că ...”.

De exemplu, aducea un mesaj de la stația de alimentare cu apă: din cauza lucrărilor de întreținere, alimentarea cu apă trebuia întreruptă sau străzile trebuiau închise pentru un anumit timp. Apoi își încheia anunțul cu încă un răpăit de tobă. Andreas Kaufmann a îndeplinit această misiune până la sfârșitul anilor '70. Cam în acea perioadă, stația de alimentare cu apă și pompierii au început să trimită mașini echipate cu difuzoare pentru a transmite populației cele mai recente știri. Iar între știri dădeau tare drumul la muzică pentru a-i face pe oameni să iasă din casă și să asculte.

Astăzi, oamenii sunt informați la timp prin poștă sau prin intermediul rețelelor sociale. Contactul uman s-a pierdut pe parcurs. În zilele noastre, mesajele sunt transmise mult mai rapid și pot ajunge simultan la mai mulți oameni. Totuși, mă bucur că nu am uitat de bătăile de tobă ale bunicului meu, din copilărie.

Rita Loibl / Lockenhaus, martie 2021

Până prin anii ’70, în satele din Burgenlandul austriac se obișnuia să se aducă știrile comunității direct la ușa locuitorilor.

Era sarcina „toboșarilor satului”, așa cum erau numiți în unele regiuni. Unul dintre ei a fost bunicul meu, Andreas Kaufmann. Îl vedeți în imagine în hainele sale de zi cu zi, purtând tipicul „fürtuch” (Fiata) din Burgenland, un șorț multifuncțional.

A lucrat pentru comunitatea Lockenhaus până s-a pensionat. Una dintre sarcinile sale, în afară de a săpa morminte în cimitir sau de a curăța drumurile din sat, era să fie „toboșarul satului”. Obișnuia să urce pe bicicletă, să meargă în anumite zone din sat și să bată de câteva ori în tobă, chemându-i pe oameni să iasă din casă. Apoi le spunea veștile importante pentru comunitate, începând cu cuvintele „Se anunță că ...”.

De exemplu, aducea un mesaj de la stația de alimentare cu apă: din cauza lucrărilor de întreținere, alimentarea cu apă trebuia întreruptă sau străzile trebuiau închise pentru un anumit timp. Apoi își încheia anunțul cu încă un răpăit de tobă. Andreas Kaufmann a îndeplinit această misiune până la sfârșitul anilor '70. Cam în acea perioadă, stația de alimentare cu apă și pompierii au început să trimită mașini echipate cu difuzoare pentru a transmite populației cele mai recente știri. Iar între știri dădeau tare drumul la muzică pentru a-i face pe oameni să iasă din casă și să asculte.

Astăzi, oamenii sunt informați la timp prin poștă sau prin intermediul rețelelor sociale. Contactul uman s-a pierdut pe parcurs. În zilele noastre, mesajele sunt transmise mult mai rapid și pot ajunge simultan la mai mulți oameni. Totuși, mă bucur că nu am uitat de bătăile de tobă ale bunicului meu, din copilărie.

Rita Loibl / Lockenhaus, martie 2021